Dintotdeauna mintea si sufletul au avut o stransa legatura intre ele.Desi nu a stiut nicioadata daca exista,omul a continuat sa creada in sufletul sau,si sa se uneasca cu acesta intr-o totala armonie.Ceea ce e interesant este modul in care unele persoane le catalogheaza pe altele:"N-ai minte deloc!" sau "N-ai suflet!".Oare ce inseamna aceste lucruri?Eu cred ca omul nu poate trai,fara a avea "minte" si "suflet",fara a le folosi impreuna.Mintea hotaraste in favoarea sufletului,dar acesta o imblanzeste.Sufletul inseamna spirit,adica tot ceea ce te defineste ca persoana:sentimente,emotii,trairi,bunatate,mila...,iar mintea este forta,energie,decizie.Ea controleaza emotiile si trairile care provin din suflet.Mintea este ca o comoara...plina de bogatii si lucruri nepretuite,insa pentru a fi deschisa,e nevoie de o cheie,si aceea este sufletul.El transforma rigurozitatea si radicalitatea mintii,shimba decizia finala.Sufletul ne ajuta sa traim,sa simtim,inainte de a decide,el ne sensibilizeaza si totodata ne face mai puternici.Mintea va fi intotdeauna comoara cea mai de pret.Va fi intotdeauna acolo.Insa,inainte de a o folosi,trebuie sa cauti cheia...cheia care iti va da sansa sa o deschizi!
eu personal privesc sufletul ca pe o constiinta universala. el dicteaza minti fiecare actiune, rationala sau irationala.
RăspundețiȘtergere