marți, 15 iunie 2010

Ne fac oare amintirile sa simtim ca traim?




Viata se deruleaza dupa aceeasi parametrii,indiferent de varsta,sau pozitie sociala,indiferent de modul in care iti organizezi timpul,sau de felul in care ai dori sa decurga acesta.Pentru fiecare dintre noi,viata are o definitie diferita,o semnificatie prin care omul se identifica pe el insusi si pe cei din jurul sau.
Inca de mici percepem lucrurile din jur,invatam sa traim cu ceilalti si ne intiparim in memorie lucrurile esentiale care ne ajuta sa dam sens vietii in care traim.Crestem si totul devine din ce in ce mai clar pentru noi,fiindca cunoastem deja tot ceea ce vedem.Ne amintim,ne amintim...si reusim sa facem aceleasi lucruri,exact la fel,cum le faceam odata.Nu e usor...nu e usor deloc,caci daca amintirea ar disparea,si noi am disparea.Incetul cu incetul,ca o picatura de apa ce se usuca in fata soarelui.Prin amintiri devenim vii,ele ne fac sa retraim numai o clipa,ceea ce am facut acum si atunci.Noi,ne hranim din amintiri,le pastram ca pe cea mai pretioasa comoara,le ascundem,si cand avem nevoie de un strop de lumina care sa ne dea forta de-a merge mai departe,nu e de ajuns decat...sa-ti amintesti unde ti-ai ascuns amintirea...

Un comentariu:

  1. ...pe mine amintirile ma fac sa simt ca traiesc. Amintirile frumoase imi incarca spiritul de energie si bucurie si parca retraiesc toate acele evenimente...pe de alta parca shi amintirile mai putin placute ma fac sa tresar , dar trebuie sa le acceptam pentru ca si ele fac parte din trecutul nostru...Cu alte cuvinte fara amintiri nu cred ca ne-am putea numii oameni....

    RăspundețiȘtergere